Par Mihaela MUNTEAN, étudiante en droit à la Faculté « Simion Bărnuţiu » de Sibiu (Roumanie) et rédactrice invitée

 



 

În Franţa există numeroase regimuri juridice prin care o persoană poate fi privată de libertate. Dar, fără a intra în detalii, aş vrea să vă prezint succint 3 dintre cele mai recente:

 

Arestarea preventivă

Arestarea preventivă este măsura prin care un jandarm, un poliţist sau un vamist reţine la postul de trecere a frontierei/comisariat o persoană suspectată de comiterea sau de tentativa comiterii unei infracţiuni, pentru obtinerea unor detalii necesare anchetei (percheziţii, audieri, confruntări, întrebări/obţinerea unor informaţii de la organele de administrare, bănci sau companii de telefonie).

Durata maximă a arestării preventive este de 24 de ore. Bineînţeles, durata acesteia poate fi mai mica de 24 de ore, ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor. Aceasta poate fi prelungită cu încă 24 de ore, ajungand să dureze 48 de ore maximum, însă numai cu autorizarea scrisă a procurorului.

o          Pentru unele crime sau delicte (terorism, trafic de stupefiante, bandă organizată, etc.), arestarea preventivă poate dura 4 zile.

Prelungirea perioadei de arest preventiv după expirarea primelor 48 de ore est decisă de către judecătorul de instrucţie. Înainte de deciderea prelungirii, arestarea preventivă trebuie să fie prezentată instanţei vizate. Acesta poate decide fie prelngirea de 24 de ore, cu posibilitatea unică a reînnoirii cu  aceeaşi durată, fie prelungirea directă de 48 de ore.

o          Doar pentru infracţiunile legate de terorism (şi în caz de risc serios de iminenţă a unei acţiuni teroriste), instanţa poate prelungi perioada de arest preventiv, după expirarea a 96 ore, cu încă 24 de ore : deţinerea putând ajunge, deci la un maxim de 6 zile, însemnând un total de 144 de ore .

Atunci când o persoană este arestată preventiv, ea trebuie să fie informată cu privire la drepturile de care beneficiază.

Deţinutul are dreptul la asistenţa unui avocat, cu care va putea discuta  timp de 30 de minute, care va asista la audieri şi va adresa întrebări la finele acestora. De asemenea, persoana respectivă are dreptul de a fi consultată de un medic. Ea are voie să prevină o persoană apropiată, precum şi angajatorul.

Persoana arestată preventiv va fi informată cu privire la infracţiunea/infracţiunilede care este acuzată, precum şi cu privire la durata arestului şi la dreptul său de a nu oferi nici o declaraţe.

Această informaţie trebuie să fie prezentată într-o limbă cunsocută de cel arestat (aceasta putand fi o altă limbă decât cea natală sau a statului din care provine). Astfel, din ce în ce mai mulţi cetăţeni albanezi şi români primesc informaţii referitoare la drepturile lor în limba italiană.

În cazul în care faptele sunt suficient de grave pentru ca persoana să fie în continuare menţinută la dispoziţia organelor de justiţie, ea este pusă în detenţie provizorie.

 

Detenţia provizorie

Detenţia provizorie are loc în închisoare. Încă necondamnată, persoana suspectă se află în acelaşi local cu indivizii care deja îşi execută pedepsele privative de libertate. Punerea în detenţie provizorie este decisă de un judecator special, judecătorul libertăţilor şi al detenţiei. Nu pot fi deţinute persoanele suspectate de comiterea unui delict pedepsit cu minim 3 ani de închisoare, precum şi cele suspectate de comiterea unei crime.

Judecătorii pot invoca unul din următoarele motive pentru a argumenta detenţia provizorie :

-       păstrarea probelor/indiciilor materiale

-       evitarea unei tensiuni asupra martorilor sau victimelor

-       protejarea persoanei suspectate

-       încetarea infracţiunii, evitarea repetării acesteia

-       menţinerea persoanei suspectate la dispozitia organelor de justiţie, evitarea evadării acesteia

-       păstrarea ordinii publice (motiv invocabil doar în materie de crime). Altfel spus, chiar dacă pentru moment sunteţi prezumat inocent, opinia publică nu ar percepe motivele adevărate care argumentează detenţia provizorie, riscând să revină la vorba populară « nu există fum fără foc ».

Durata detenţiei depinde de natura infracţiunii :

- 4 luni pentru delicte. Această perioadă poate fi reînoită de două ori, putând fi prelungită până la un an. Pentru delictele de o gravitate sporită, detenţia poate dura până la 2 ani, reînoirile având loc din 4 în 4 luni. Într-un final, camera de instrucţiune (investigare) poate decide prelungirea excepţională de 4 luni. Prin urmare, detenţia provizorie poate avea o durată maximă de 2 ani şi 4 luni pentru delicte.

- 1 an în materie de crime. La expirarea acestei durate, judecatorul libertatilor o poate prelungi din 6 în 6 luni, până la maxim 4 ani pentru crimele de o gravitate ridicată.

Într-un final, camera de instrucţiuni poate decide prelungirea excepţională de 4 luni, termen  renuvelabil o singură dată. Prin urmare, detenţia provizorie poate avea o durată maximă de 4 ani şi 8 luni pentru crime.

În orice moment, judecătorul de instrucţiune sau cel al libertăţilor pot decide, de cele mai multe ori la cererea persoanei arestate şi în cazul dispariţiei motivelor care justificau detenţia – eliberarea persoanei privată de libertate. Camera de instrucţiune, în cazul judecării în apel, poate reveni asupra acestei decizii. De asemenea, aceeaşi cameră poate elibera deţinutul daca acesta contestă un refuz contrar al judecatorilor din prima instanta.

Până acum, am evocat atingerile aduse libertăţii persoanei în cazul săvârşirii unei infracţiuni. Însă în Franţa, o persoană poate fi reţinută şi în situaţie iregulară.

 

Reţinerea administrativă

Reţinerea administrativă are loc în centre de retenţie administrativă. Acestea sunt clădiri închise, înconjurate de garduri înalte, marea majoritate a acestora fiind adesea amplasate în apropierea aeroporturilor.

Sunt reţinute persoanele care nu au cetăţenie franceză, şi care aşteaptă să fie trimişi în afara statului francez.

-  obligaţia de a părăsi Franta

-  interdicţia administrativă de a reveni pe teritoriu francez

-  decizie de reconducere la frontieră

-  decizie de deportare

-  măsură de direcţionare spre un alt stat european

-  interdicţie judecătorească din partea statului francez

Reţinerea este decisă de către organele administraţiei pentru o durată de 5 zile, eventual putând fi prelungită de judecător, pentru intervale de 20 de zile, până la durata maximă de 45 de zile. La expirarea acestui termen, dacă persoana reţinută nu a putut fi condusă la frontieră, ea este eliberată, pierzând însă dreptul de a rămâne în Franţa.

 

Privaţiunea de libertate este o materie juridică foarte complexă, însă eu nu am prezentat-o decât în linii generale. În situaţia în care o persoană se vede limitată în libertatea sa în Franţa, este necesar să apeleze la un avocat.